Abarbanel, Farias ori Pinedo,
Din Spania goniți, ce crunt veghează
Prin negre persecuții, mai păstrează
Cheița unei case din Toledo.
Scăpați acuma de nădejdi și lacrimi,
Privesc la cheie-n calmă înserare;
În bronzul ei un lung trecut tresare,
Sclipiri sleite, liniștite patimi.
Când ușa-i astăzi praf, ea, instrumentul,
Simbol e-al risipirii, urgisita,
Aidoma cu cheia de sanctuar.
Pe care cineva spre cer zvârlit-a,
Când Roma pus-a focul temerar
Și-n zbor a prins-o lacom firmamentul.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema exilului și a pierderii, simbolizată de o cheie care amintește de o casă pierdută în Toledo. Cheia devine un simbol al trecutului și al identității pierdute, reflectând asupra durerii și a memoriei celor forțați să-și părăsească patria.