Manuel Flores o să moară.
Știe asta orișicine;
Căci să mori e-un obicei
Onorat cum se cuvine.
Și-o veni ca mâine glonțul,
Iar cu glonțul și uitarea;
Merlin învățatul spus-a:
Moartea-i una cu născarea.
Totuși cât de rău îmi pare
Bun rămas să spun vieții!
Și ce trist ar fi s-o pierd,
Mort în floarea tinereții!.
Lung mă uit în zori la mâini
Și apoi mă uit la vine.
Mă tot uit și minunez:
Zău că parc-ar fi străine!.
Câte lucruri n-au văzut
Ochii mei ce-n jur tot cată!
Cine știe ce-or vedea
Când voi fi la judecată!.
Manuel Flores o să moară.
Știe asta orișicine;
Căci să mori e-un obicei
Onorat cum se cuvine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă acceptarea morții iminente de către Manuel Flores, dar și regretul pentru viața pierdută. El reflectă asupra destinului și asupra a ceea ce va urma după moarte.