Versuri corectate și adnotate
Trambița răsună sus pe coasta verde;Armia lui Tepeș printre brazi se pierde.– „Iată! strig vitejii, mândrul căpitanCe-a ucis cu mâna-i pașa musulman!”Domnul îl sărută și cu bucurie:– „Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soție?Dacă vrei avere, da-ți-voi cât vei vrea;Dacă vrei soție, da-ți-voi fata mea!”– „Doamne! nu voi aur, nici onori deșarte:N-am venit în lupte … Citește mai mult
Soarele-apusese. Lupta tot urma;Dar împinși, românii, spatele-nturna.Iar Mihai Viteazul la ai săi cuvânta:— „Un român de moarte nu se înspăimânta.Ce vor face oare slabele femei,Dacă voi dați dosul, o, vitejii mei?”Zice și soldații, rușinați, se-nturna.Domnul pașa-n frunte; toți cu fală-l urma.Vede comandantul Mustafa-pașa,Prin bravura câtă lupt-a precurma.Chiar ca semizeii din antichitate,El îl cheamă-n luptă și … Citește mai mult
(Fragment dintr-un marș vechi)Nu e nici mândria, nu e nici mulțimea,Care în bătălii încunună oștimea;Nu e nici noroc.Cela ce se bate pentru neatârnareAre zece brațe, zece inimi are.Inimi de foc.Roșiorul mândru și frumos ca crinulCând pe mal s-arată tremură VidinulLa vederea sa.Face de se miră toată arăpimea,Ieniceri, spahii și arnăuțimeaȘi-i strigă: ura!.Ferentarul, ager și cu … Citește mai mult
Semnal de dăruire din cap de teritoriuDe la sfârșit de corp în irecuperabil,Ce-și vrea, măcar în parte, reînviat, capabilSă fie iar o șansă de-o viață-n probatoriu.Și spirite au născut să sprijine speranțeȘi înaripând, eroi prozaici de slujbașiCu suflet cât o țară, breslașii enoriașiCe împart ce știu mai bine, cum un rapsod romanțe…. Se urcă-n nori … Citește mai mult
La senat s-adună capii cei mai bravi,Soli germani, soli unguri, deputaţi moldavi,Preoţi venerabili cu păstorul mare,Nobilă junime plină de-nfocare.Dar Mihai cu faţa nobilată-n dor,Cel întâi se scoală şi le zice lor:— „Astăzi turcii calcă drepturile sfinte,Schimbă viaţa-n moarte, ţările-n morminte.D-astăzi peste faţa dalbelor câmpiiPe ruine-nalţă splendide geamii.Câmpul schimbă faţa şi se-mbracă-n doliu;După dânşii urmă flăcări, … Citește mai mult
Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă,este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamăși alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născutși-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, … Citește mai mult
Doina, doinița!De-aș avea o puiuță,Cu flori galbene-n cosiță,Cu flori roșii pe guriță!De-aș avea o mândrulicăCu-ochișori de porumbițăȘi cu suflet de voinică!De-aș avea o bălăioarăÎnaltă, veselă, ușoară,Ca un pui de căprioară!Aș face-mă privighetoareDe-aș cânta noaptea-n răcoareDoina cea dezmierdătoare!Doina, doinița!De-aș avea o pungașițăȘi trei glonți în pungulițăȘi-o sorioară de bardiță!De-aș avea, pe gândul meu,Un cal aprig ca … Citește mai mult
Într-a nopții pace ei sărbătorescPână când în aer stelele albesc.Dar atunci în sala cea de sărbătoareAcoperit de răni un ostaș apare— „Hanul cu tătarii vin p-acest pământȘi îl schimbă-n doliu și-n trist mormânt!”.Astfel zice bravul și sub răni s-abate.Domnul îl sărută și cu bunătateZice: — „Mergi d-alină nobilul tău chinP-al meu pat molatic în repaos … Citește mai mult
Viteji soldați, voi ce-ați căzut luptând gloriosși fără să vă temeți de dușmanii victorioși oriunde,voi, cei fără de pată, chiar dacă Diaios și Kritolaos au făcut greșeli,atunci când grecii să se laude dori-vor,„Aceștia-s eroii ce-i are neamul nostru” vor spunedespre voi. Această proslăvire va fi adusă vouă.Scris la Alexandria, de un grec din Ahaia,când Ptolemeu … Citește mai mult
ITrage-ți încă o dată spada fulgeroasă,Țară de mari fapte, țara mea frumoasă.Un minut în viață tu te-ai odihnitȘi pe păru-ți mândru florile-au pălit!Dulcile surâderi pe buze fecioareStinsu-s-au la umbra grijii gânditoare.Peste tot răsună cântece de dorCu suspine triste îngânate-ușor!.IICetele maghiare pe câmpii s-adun,La cetatea Baia tabăra lor pun,Mateiaș solește marelui ȘtefanCa să-l recunoască drept un … Citește mai mult