vitejie

Dimitrie Bolintineanu – Cupa Lui Ștefan

de

Cupa lui Ștefan.Într-o mănăstire din trecut rămasă,În domneasca sală se întinde masă.Misail prezidă-acest banchet voiosȘi în timpul mesei zice dureros:– „Ștefan după moarte lăsă moștenireArcul său și cupa l-astă mănăstire.Cu Cantemireștii leșii au venitȘi prădând locașul, arcul au răpit;Însă n-au răpit cupa minunată!Ea trăiește încă, de mirare!.. Iată!”El arată cupa.. Toți s-au minunat.Ea era săpată … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Mihai Revenind de la Dunăre

de

Mihai revenind de la Dunăre.Domnul României către țară vineStrălucit de-nvingeri de prin țări vecine.Lasă să purceadă corpu-i de soldațiȘi rămâne-n urmă cu șase bărbați.Dar le vine știre că-n dumbrava deasăÎl pândesc cinci sute turci, oștire-aleasă.Printre-a serii umbră cu-ai săi scutieriDomnu-atacă-ndată cinci sute-ieniceri.Turcii în bătaie strigă cu putere,Iar eroii noștri se lupta-n tăcere.O minune mare! Turcii … Citește mai mult

Doina De Catanie – Cântec Ostășesc

de

Roman verde ca stejarul,Rad de dușmani și de moarte!Să-mi trăiască armăsarulȘi prin gloanțe să mă tot poarte! Șai, voinice, și necheazăAger, falnic ca un zmeu,Căci am inimă viteazăȘi credință-n Dumnezeu! Cât mi-a sta mâna voinicăPe-a mea pală ostășească,N-aibă grijă de nimicaȚara mea cea românească! Șai, voinice, și necheazăAger, falnic ca un zmeu,Căci am inimă viteazăȘi … Citește mai mult

Doine De Haiducie – Andrii Popa

de

Andrii Popa:Cine trece-n Valea SeacăCu hamgerul fără teacăȘi cu pieptul dezvelit?Andrii Popa cel vestit!Șapte ani cu voinicieȘi-a bătut joc de domnieȘi tot pradă ne-ncetat,Andrii Popa, hoț bărbat!Zi și noapte, de călare,Trage bir din drumul mare,Și din țară peste tot!Fug neferii cât ce pot,Căci el are-o pușcă plinăCu trei glonți la rădăcină,Ș-are-un murg de patru ani,Care … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Lupii Albi

de

A fost, pe vremea dacilor, o ziîn care, din tărâmuri depărtate,de care nimeni nu se-arat-a ști,au apărut ființe mai ciudate.La care nimeni pân-atunci, vreodat’,cu ce știa din vremile trecute,nu s-a gândit că ar fi existatși c-ar putea pe oameni să-i ajute.N-au fost mirați să vadă patru frațivenind spre ei încrezători, în seară,și nu s-au arătat … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Coroba

de

Într-a nopții pace ei sărbătorescPână când în aer stelele albesc.Dar atunci în sala cea de sărbătoareAcoperit de răni un ostaș apare— „Hanul cu tătarii vin p-acest pământȘi îl schimbă-n doliu și-n trist mormânt!”.Astfel zice bravul și sub răni s-abate.Domnul îl sărută și cu bunătateZice: — „Mergi d-alină nobilul tău chinP-al meu pat molatic în repaos … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Moartea Lui Mihai Viteazul

de

Moartea lui Mihai Viteazul.Pe câmpia Turzii, pe un verde plai,Tabără oştirea marelui Mihai.Acolo, în cortu-i, domnul se gândeşte:Fericirea ţării inima-i răpeşte.Are-o presimţire ce l-a turburatŞi pe mâna-i mândră capul a plecat.În deşert speranţa inima-i răsfaţă;Lacrimile udă gânditoarea-i faţă.Înaintea celor ce îl ocolea,Cu o mantă d-aur el se ascundea.Către căpitanii ce îl înconjoară:– „Dragii mei! Iertaţi-mi … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Visul Lui Ștefan Cel Mare

de

Visul lui Ștefan cel Mare.Seara răspândește umbrele-i ușoare.Și melancolia trece gânditoare.Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi,Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.Inima-i zdrobită ca a lui oștire;Țara-i întristată ca a lui gândire!.Pe un colț de piatră șade el în dor;Vântul suflă păru-i lung, fluturător.Pentru-ntâia oară inima lui plânge!Ochii lui revarsă picături de sânge.Acolo dă … Citește mai mult

Sanctuar – Clanuri de Eroi

de

Prințe, nu mai sta departe, porțile se-nchidCavalerii nopții așteaptă semnul tău divin,Îngeri, lorzi ‘narmați cu lăncii, strigă într-un glas„Suntem tot ce-a mai rămas…”Printre vii și printre morți, Zeii trec în grabăLasă foc în urma lor, oastea capu-și pleacăSingur vântul calm veghează săbii și cuțite,Fețe îmbătrânite.. REFREN: Clanuri de eroi, azi suntem un neam,Săbiile unim sub … Citește mai mult

Stephen Crane – Fast Rode Cavalerul

de

Călăria rapidă a cavaleruluiCu pinteni fierbinți,Umblând vreodată o sabie dornică,– Să-mi salvez doamna!Călăria rapidă a cavalerului,Și sări de la viață la război.Oamenii din oțel sclipiră și strălucescCa o revoltă de lumini de argint,Și aurul banner-ului bun al cavaleruluiÎncă mufa pe un zid de castel.……Un cal,Suflarea, uluirea, sângerarea,Uitată la poalele zidului castelului.