Îl las pe cal, în ceas crepuscular,
Când moartea i-a fost dat să o cunoască.
Din ceasurile morții dăinuiască
Ăst ceas biruitor, cumplit, amar.
Pe câmp de luptă-n spume-ntins gonește
Cal alb cu poncho alb în șa. La pândă
Stă moartea-n țeava flintei fumegândă.
Francisco Borges pe câmpie crește.
E-nconjurat de gloanțe și urgie,
În față vede câmpul nesfârșit.
Viața pentru asta l-a sortit.
E-n elementul lui, în bătălie.
Îl las înalt în epic univers
Și-aproape neatins de-umilu-mi vers.
Sensul versurilor
Piesa evocă moartea colonelului Francisco Borges în timpul unei bătălii. Este portretizat ca un erou stoic, în elementul său chiar și în fața morții, lăsând în urmă o imagine epică.