O stradă și o ușă încuiată,
Cu soneria, numărul precis,
Cu-aromă din pierdutul paradis,
Ce pe-nserat e veșnic ferecată
La pasul meu. Când drumul s-a sfârșit,
Glasu-așteptat chiar mă va aștepta,
Lung șir de zile se va destrăma
În pacea nopții-n ceas îndrăgostit.
Aceste lucruri nu-s. Am altă soartă:
Ceas tulbure, memorie impură
Și un abuz numit literatură.
La capăt este nedorita moarte.
Doar lespedea-mplinește așteptarea,
O dată scrijelită și uitarea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezamăgire și resemnare față de viață, culminând cu acceptarea morții ca final inevitabil. Vorbește despre pierderea speranței și iluziilor, lăsând în urmă doar amintiri tulburi și o soartă implacabilă.