Bogat tărâm! Lucan își cizelează
vers prețios, iar celălalt – sentința.
Moscheea, arcurile, iscusința
grădinilor cu șipote-n amiază.
Și taurii. Și-al tobei răpăit.
Și melodia dulce, orientală.
Cartierul evreiesc cu-a lui cabală.
Și bunul obicei de trai tihnit.
Și Rafael reînviind trecutul
petrecerilor. Gongora de aur.
Sosit din Indii, fabulos tezaur.
Corăbiile, spadele și scutul.
Le-a izvodit pe toate vitejia,
și-un singur nume poartă Andaluzia.
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă regiunii Andaluzia, descriind bogăția sa culturală și istorică. Se evidențiază elemente specifice precum moschei, grădini, muzică orientală, cartierul evreiesc și referințe la figuri istorice și culturale.