În cel dintâi din versurile-agile
– Şi mulţi sunt hexametrii de aramă! –
Aedul muza-n ajutor o cheamă,
Pentru-a cânta mânia lui Ahile.
Ştia că altul – zeu – însufleţeşte
Cu focul tainic munca lui obscură,
Cum scris va sta apoi şi în Scriptură
Că peste toate Sfântul Duh pluteşte.
Răsplată pentru-ales e-ncununarea
Cu harul de la zeul nenumit.
Lui Milton, zidul umbrei i-a sortit,
Exilul – lui Cervantes, şi uitarea.
A lui e tot ce amintirea, cruda,
Păstrează din trecut. A noastră-i truda.
Sensul versurilor
Piesa explorează sursa inspirației artistice și sacrificiile pe care le implică urmărirea artei. Sugerează că există o forță dincolo de artist care contribuie la creație, dar și că artistul suportă greul muncii și al eventualelor suferințe.