De când văzut-a noaptea-ntâi Adam
Și ziua și alcătuirea palmei,
De-atunci vorbit-a omul și-a-nsemnat
În piatră sau metal sau pergament
Tot ce cuprinde lumea ori visează.
Aici e munca lui: Biblioteca.
Se spune că volumele din rafturi
Au depășit puzderia de astre
Ori firele de-arină din pustiu.
De-ar încerca vreun om să le citească
Și-ar pierde mintea și ochii temerari.
Se află-aici tot ce a strâns de veacuri
Memoria, vitejii și-a lor spade,
Laconice simboluri de algebră,
Cunoașterea planetelor ce-nseamnă
Cu-a lor pecete soarta omenească.
Virtutea ierburilor tămăduitoare
Și-a fildeșului pentru talismane,
Și versu-n care stăruie iubirea,
Știința ce dezleagă solitarul,
Divinul labirint, teologia,
Și alchimia care scormonește
În tină aur căutând și-eresul
Păgânului. Socot necredincioșii
Că, dac-ar arde-n flăcări ar pieri
Istoria. Se-nșeală. Zămislit-au
Cu luare-aminte infinite cărți.
De s-ar distruge, le-ar alcătui
Din nou filă cu filă, rând cu rând.
Iubirile și muncile lui Hercul,
Și-nvățătura-oricărui manuscris.
În primul veac de la Hegiră,
Eu, care i-am supus pe perși, Omar,
Și-ntind credința peste tot pământul,
Soldaților le poruncesc să ardă
Biblioteca-aceasta necuprinsă
Ce n-are moarte. Fie lăudați
Allah care veghează și Profetul.
Sensul versurilor
The song depicts the burning of the Library of Alexandria by Omar's soldiers. It reflects on the vast knowledge contained within the library and the tragic loss of history and culture due to religious zealotry.