Știi tu de țara..
(Mignon)
Johan Wolfgang Goethe.
Știi tu de țara cu lămâii-n floare,
Cu portocale-aprinse-ntre frunzare?
Un vânt ușor din ceru-albastru bate.
Tăcut e mirtul, laurul înalt e
Știi țara, tu?
La ea, la ea,
Iubitul meu, cu tine aș pleca.
Știi casa, tu? Se-nalță pe coloane.
Străluce sala, licăresc cotloane,
Și marmuri stau și mă privesc cu milă:
Ce ți-au făcut, sărmana mea copilă?
Știi casa, tu?
La ea, la ea,
Cu tine-ocrotitorule-aș pleca.
Poteca știi, prin nouri, sus, la munte?
Catâru-și cată drumu-n ceți cărunte;
În peșteri stă un neam străvechi de zmei;
Puhoaie cad, se prăvălește stei,
Poteca știi?
La ea, la ea,
Ne duce drumul! Tată, de-am pleca!.
J. W. Goethe
PoeziiEditura Helicon, Timișoara-1994
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de un loc idealizat, o patrie plină de frumusețe și siguranță. Naratorul își dorește să ajungă în acel loc, simțind o conexiune puternică cu el și căutând protecție și consolare.