Johann Wolfgang Von Goethe – Floarea
Într-o pădureDe pini am fost,Umblam de plăcereȘi fără rost.În umbră o floareVăzui sub picior,Ca stea licărind,Ca pur ochișor.Am vrut s-o culeg, darAtunci se-auzi:Culeasă, ofilităPetală voi fi!.Îndată am scos-oCu țărâna pe ea,Din strat am luat-oÎn camera mea.Din nou am sădit-oÎn loc liniștit;De-atunci pentru mineMereu a-nflorit.