Johann Wolfgang Von Goethe – Floarea

Într-o pădureDe pini am fost,Umblam de plăcereȘi fără rost.În umbră o floareVăzui sub picior,Ca stea licărind,Ca pur ochișor.Am vrut s-o culeg, darAtunci se-auzi:Culeasă, ofilităPetală voi fi!.Îndată am scos-oCu țărâna pe ea,Din strat am luat-oÎn camera mea.Din nou am sădit-oÎn loc liniștit;De-atunci pentru mineMereu a-nflorit.

Johann Wolfgang Von Goethe – Umblam Prin Codru

Umblam prin codru,Hoinar umblam,Ceva să cautNici gând n-aveam.Zării în umbrăO floricea.Ca steaua-n ceruriEa strălucea.S-o rup voit-am.Ea blând grăi:De mă vei rupe,M-oi ofili.Cu rădăcinăO luai de-aici,Către răzorul,Căsuței mici.Și-am răsădit-oLa loc tăcut.Lăstari și floareDă, ca-n trecut.

Rabindranath Tagore – Floarea

Smulge această floare mică, ia-o, nu întârzia.Mă tem să nu se ofilească sau să se prăfuiască!Nu-i pot găsi un loc de onoare într-o anume ghirlandă.Doar un dram de durere în mâna care-o atingeși-o smulge.Mă tem ca nu cumva ziua să se încheieînainte de a mă trezi.Și timpul ofrandei să zboare.Cu toată culoarea pierdută și mirosul … Citește mai mult