Splendid răsună când poetul
Ba cu un soare, ba c-un rege se compară
Dar când străbate sumbre nopți, cu-ncetul
El își ascunde fața lui amară.
De nouri fermecat și ceață
Căzut-a-n noapte cerul de azur.
Slăbită, palidă mi-e fața,
Șirul lacrimilor sur.
Nu mă lăsa, tu, nopții și durerii,
Prea-scumpo, cu obraji de stea.
Tu, fosfor, tu făclie-a serii,
Tu soare, tu lumina mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și dorință după o iubire pierdută. Poetul se simte vulnerabil și imploră persoana iubită să nu-l abandoneze în întuneric și durere, idealizând-o ca pe o sursă de lumină și speranță.