Cum de, pretutindeni, omul
Se tămăduiește?
Orișicui i-e drag de zvonul
Ce se rotunjește.
Zvârle tot ce-ncurcă mersul!
Nu-ncerca orbește!
Până câinii or mântui versul
Mai întâi trăiește!.
Sunetul cel plin al vieții
Prin simțire treacă
De-i poetul dat tristeții,
Singur se împacă!
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la o viață trăită plenar, la a simți intens și a depăși tristețea prin experiență directă. Sugerează importanța de a acționa și a trăi înainte de a se pierde în speculații sau așteptări.