Versuri corectate și adnotate
Cum de, pretutindeni, omulSe tămăduiește?Orișicui i-e drag de zvonulCe se rotunjește.Zvârle tot ce-ncurcă mersul!Nu-ncerca orbește!Până câinii or mântui versulMai întâi trăiește!.Sunetul cel plin al viețiiPrin simțire treacăDe-i poetul dat tristeții,Singur se împacă!
Cutezanța.O, timpule, trecătorule,nebunule,crezi că mă sperii tu?Păi de când mă știu,Eu am supus regi și împărațiși pe muma pădurii.L-am închipuit pe Dumnezeu,și L-am fixat pe ziduri în catedrale,de unde mă privește și azi.Lanțurile robiei le-am rupt,și mi-am făcut, călător,câte-un vecin în fiecare pulsar.Și crezi că mă sperii tu,o, timpule,trecătorule,nebunule?.Cu un zâmbet hain,timpul mi-a făcut doar … Citește mai mult
Cine a mers pentru țară atât de departe,Peste cutezanțe, peste moarte?Cine-a suit atâtea scări cu tăiș de hanger,Ca tine, omule, până la cer?Cine și-a zidit nevasta,La temelii, ca noi în țara asta?Cine și-a întors mai dârz a zidirii lui lăuntrică oglindă,Nepătrunsele semne firesc să le cuprindă?Cine a ajuns, cine,Să citească tainele ca tine?Ce altă aripă … Citește mai mult