Vreau tot, să ştiu că tot mi-e cunoscut
Cu tot ce-a fost, ce este şi va fi
Să mi se-nşire-n faţă, zi cu zi,
Enigmele de-acum şi din trecut.
Vreau Sfinxul să-şi dezlege-al lui secret
Gioconda să-mi explice-al ei surîs
Să aflu tot ce-a fost în Paradis,
Cu Eva şi Adam să stau la tabiet.
Vreau soare, apă, tunete şi ploi
Dar şi verdeaţă, dune ca şi stânci
Să urc cu greu, pe coate şi pe brânci,
Să am şi nestemate-alături de noroi.
Atunci, poate atunci voi înţelege viaţa,
Misterul ce se naşte ne-ncetat
În ce e pur, curat sau întinat
În zile luminoase sau când se lasă ceaţa
Şi când nu va mai fi în faţa-mi vreun mister
O voi porni, agale, cântând uşor, spre cer.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a înțelege totul despre viață și misterele sale. Călătoria spre cunoaștere este văzută ca un urcuș dificil, dar necesar pentru a atinge o înțelegere superioară și, în final, a se îndrepta spre o stare de iluminare.