Răsăritu-n frig și boare
Râul negru îl zbârcește
În obrazul jos de Soare
Prin nisipuri plescăiește.
O verdeață pală trece,
Grinduri cu tufari în salbe
Întâlnind în cale rece
Plutele din pinii galbeni.
Iar pe plutele târâte
De a apei măreție
Strigă frazele urâte
Roși plutașii în chindie.
O miroznă de fiertură
Cu fumul de rug e dusă
Unde purpuriu conturul
Înroșește-ntreg apusul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă melancolică de la râu, unde plutașii își desfășoară munca într-un cadru natural rece și aspru. Apusul purpuriu contrastează cu viața grea a plutașilor, sugerând o frumusețe amară.