Ivan Bunin – Plute

Răsăritu-n frig și boareRâul negru îl zbârceșteÎn obrazul jos de SoarePrin nisipuri plescăiește.O verdeață pală trece,Grinduri cu tufari în salbeÎntâlnind în cale recePlutele din pinii galbeni.Iar pe plutele târâteDe a apei mărețieStrigă frazele urâteRoși plutașii în chindie.O miroznă de fierturăCu fumul de rug e dusăUnde purpuriu conturulÎnroșește-ntreg apusul.

Tudor Arghezi – Pastel

Mai nouă dimineața rămâne-n amintireaPlutașilor pe ape, din zori, la-ntâiul ceas.Cântau, la deșteptare, cu toată omenirea,Cu vâslele lăsate-n oglindă de atlas.Făcând ecoul aripi de stoluri călătoare,Venea ca de departe și parcă din trecut.S-au răzvrătit în clocot talazele-n vâltoareDe s-a pierdut și pluta și vocile-au tăcut?