Luna în noapte, adânc gânditoare…
Dealul în stepă, uitat,
Tremură-n tihna tăcerilor, care
Ceruri au însingurat.
Urme pe prund, lunecând înspre mare,
Duse de valuri, pe rând…
Vântul prin câmp stăpâneşte o zare,
Printre grânare umblând.
Vântul prin câmp se ascunde în luna
Cerului plin şi nocturn,
Lin într-o umbră adoarme, nebuna,
După un nour nebun.
De după nouri răzbate lumină,
Iar peste grâul aprins
Fuge, tiptil, fulgerând fără vină
Astrul de boltă desprins.
Bezna-şi împrăştie cenuşa spre maluri,
Parcă ar scoate-o din horn,
Noaptea − poveste, aduce din valuri
Dulcele zorilor somn…
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj nocturn contemplativ, unde luna, vântul și natura se împletesc într-o atmosferă melancolică. Versurile evocă un sentiment de liniște și introspecție, sugerând o călătorie onirică spre somn.