Viziune.
Stau în corpul acesta cu limite fragile
precum conturul unei ploi,
precum metamorfoza unei amintiri.
Stau în corpul acesta îngândurat
și privesc clipocitul stelelor în undele iazului.
Stau în corpul acesta cu ticuri neclare și false
și ascult plânsetul nedefinit al înserării.
Stau în corpul acesta cu mișcări mincinoase
și presimt depărtarea
ce va să vină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de reflecție asupra fragilității existenței și a inevitabilei depărtări. Naratorul se simte captiv într-un corp limitat, contemplând efemeritatea vieții și anticipând un viitor incert.