Pastel distorsionat ia formă din bisturiu și sânge,
Palidă murdărie, rană putredă-n carne vie se prelinge
Proiectând cadru cu cadru-n ordine banală,
Schițe nedefinite, siluetă ciopârțită pe masa chirurgicală.
Arterele pocnesc, venele vuiet-n clocot de vitriol,
Zbucium inert-n dezordinea de intestine și alcool.
Pupilele oarbe, strivite, pâlpâind în gol spre tavan
Respir adânc și adorm melancolic îmi fetișul bolnav.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă macabră și dezolantă, plină de imagini violente și degradare fizică. Naratorul pare să găsească o formă de consolare melancolică în această atmosferă morbidă, sugerând o obsesie pentru moarte și descompunere.