Găsit pe marginea mării.
Robi neîntregiți noi suntem de-a pururi.
Prin alții-ncercăm a noastră ființă,
Nebuni, s-o-nchegăm în chinul iubirii
Pentru vecie.
Turburător prin amurguri văzut-am,
El însuși bărbat, femeie ea însăși,
Dorința și țel deodată ca zeii,
Trupul lui rece.
Întins pe nisipul mării spumoase,
Privește la valuri cum se frământă –
Și chipuri, ce-i trec în priviri, le oglindă
Cu nepăsare.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema identității și a iubirii incomplete, folosind imaginea unui hermafrodit de marmură găsit pe malul mării. Acesta simbolizează căutarea unei întregiri prin alții și chinul iubirii eterne, reflectând o dualitate tulburătoare.