Rumi – Alături de Sfinți Vei Deveni un Sfânt
Alături de sfinți vei deveni un sfânt.Indiferent că ești piatră sau marmură,dacă ai ajuns la inima unui sfânt,vei deveni o bijuterie.”Iubirea a spus – Maestrul”
Versuri corectate și adnotate
Alături de sfinți vei deveni un sfânt.Indiferent că ești piatră sau marmură,dacă ai ajuns la inima unui sfânt,vei deveni o bijuterie.”Iubirea a spus – Maestrul”
Scrâșnesc asemeni marmurii severe,împotrivită asprelor ciopliri.Cer gingășia dălților subțirisă-mi deie feciorească mlădiere.Cuțitul moale-al dulcii opintiri,tăind prin piatră până în artere,îl simt ca un sărut și-o adiere,sculptându-mă din calde tresăriri.Unduitoare, galeșă statuie cresc și mă-nalț pe bolovanii mei.Dar când securea vrea să mă supuie,cu izbituri năprasnice în stei,în loc de limpezime care suiedin țăndări scapăr crâncene … Citește mai mult
Visările, coloane ni-s, sculptateîn marmură, ce-n templu le-aşezăm.Cu-a noastre vechi cununi le luminăm,cu dorul nostru le-ncălzim pe toate.Cuvintele ni-s busturi de-aur, carecu noi în timpul vieţii le purtăm –iar zeii vii ai noştri-i perindămpe alte ţărmuri, pline de răcoare.Voinici, sau odihniţi, mereu ne parecă suntem istoviţi de timpuriu;dar umbre-avem în noi, strălucitoare,ce veşnicele gesturi le … Citește mai mult
Simte, războiul din mineInima lovește-n piept încercând să ajungă la tineeeeNe-am iubit cândva noiDe mască și de voal goi, ne completam amândoiDar timpul a trecut, nu mai e ca la-nceput, când ne iubeam așa de mult, acum mi-e greu să și discutVorbeste-mi, te ascult, cere-mi tot și te ajut, mă-ntreb unde-ai dispărut, parcă sunt într-un … Citește mai mult
Găsit pe marginea mării.Robi neîntregiți noi suntem de-a pururi.Prin alții-ncercăm a noastră ființă,Nebuni, s-o-nchegăm în chinul iubiriiPentru vecie.Turburător prin amurguri văzut-am,El însuși bărbat, femeie ea însăși,Dorința și țel deodată ca zeii,Trupul lui rece.Întins pe nisipul mării spumoase,Privește la valuri cum se frământă –Și chipuri, ce-i trec în priviri, le oglindăCu nepăsare.
Pe când loveam cu dalta în marmură curatăCercând să dau ființă eternă unui gând,Veni, cu dimineața și soarele intrând,Chrisis mai luminoasă ca raza strecurată.Stătea făr-de mișcare cu dorul ei luptând.De mine, și de dansul la fel de speriată;Ca un copil zburdalnic cu sfiiciuni de fatăDe gâtul meu cu teamă trecând cu braț plăpând:.– Ce vrei … Citește mai mult
Această marmură unde doarme o mângâiere.Această fereastră care cheamă la ea muntele,plaja şi luna sfioasă.Cormoranul acesta care se uită la stâncă.Fructul de colo pe care un umăr îl încălzeşte.Dincolo, ca un suflu venitdin vreo stea clandestină.Veniţi să vă pierdeţiîn suspinele priveliştii.Lucrurile vor înţelege.