Pe ceruri amurguri revin. Ascultă:
Un clopot sună tainică dojană..
Vuiri de vânt şi freamăte şi şoapte
Descresc şi cresc şi tac pe nesimţite..
Şi bruma lunii cade multă, multă
Pe munte, pe pădure, pe poiana,
Pe inima-ţi bolnavă de fetiţă,
În hanul vechi la care călătorii
Ca noi se-opresc să şadă peste noapte
Cu suflete şi gânduri, obosite.
Acum în noapte cântă roata morii,
Şi s-a ivit nisip mărunt de stele
Sub limpezimea cerului senin –
Şi speriată stai privind la stele,
Şi trupul tău mă roagă din privire..
Afară-n noapte plânge roata morii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă melancolică de seară, cu elemente naturale și un sentiment de introspecție. Roata morii devine un simbol al trecerii timpului și al stărilor sufletești.