Îți pleci pe liniști de iaz
Prin umbre profunde,
Nostalgică sete și azi,
Amurg de-o pătrunde.
Te chemi. Luminos că-n pervaz
În taină răspunde
Misteriosul obraz
Ascuns pe sub unde.
Cu mâna încerci să-l atingi
Din vis cum răsare,
Dar chipul pe ape îl stingi.
Grumazul și fața îți pier
Și raze, și stele, și cer,
Cu o tremurare.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema narcisismului și a auto-reflecției printr-o imagine poetică a unei persoane care se caută pe sine într-o oglindă de apă. Căutarea identității se transformă într-o pierdere, chipul reflectat dispărând, simbolizând fragilitatea și efemeritatea sinelui.