oglindire

Edgar Allan Poe – Râului

de

În cristalul tău luminos și clar,Apa vagabondă și leneșă, iatăE stema de fulger a podoabei ce-n darÎți dau cu inima neferecată,A lui Alberto șagalnica față;Îți tremură unde mai tare când eaPrivește imaginea-i geamănă..Atuncea-nzăuatul râuCu drăguțul ei seamăn;În inima ei, ca-ntr-un val,Chipul lui adânc stă ascuns –Inima ei care tremură razelorOchilor lui care-au pătruns.Tr. Emil Gulian

Mircea Ivănescu – Se Duce Ea Adică la Sighișoara și Verișoara

de

Așadar, indiferența ei e o privire rotundă, un lac cum le făceaacela, și spunea că dacă pământul ar putea privi cu apele iezerelor stelele ar fi mai aproape – și pe fața lui nemișcată și limpede (întocmai ca pentru o plimbare romantică sub cerul senin –dar unul din ei, chiar dacă o privește în ochi … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Să-i Lași Lui Alexandru

de

Să-i lași lui Alexandru cea oglindăA lumii! Ce-ți arată? – Ici și colo, noriLini, siliți de alții să se prindă,Pururea doar astfel plutitori.Nu căta spre ce-i străin, ci, mie,Cântă-mi ce-i al tău, cum ți-ai cântat.Te gândești că iubesc și-s vieȘi că tu pe veci m-ai subjugat.

Jorge Luis Borges – Oglinzii

de

De ce, oglindă, fără încetaredublezi mereu mișcarea-anevoioasăși-nșelătoare-a mâinii, ne-nțeleasăși prisoselnică reduplicare?Ești eul celălalt, de grec numit,și veșnic stai la pândă. Pe lucireade sticlă aburită, hăituireaodihnă n-are nici când am orbit.Fără-a vedea, să știu că ești sporeșteînfiorarea, iar vrăjitoriace-al lucrurilor număr îl sporeșteîmi schimbă soarta: plânsul, bucuria.Când voi fi mort, vei copia pe altulși-apoi pe altul, … Citește mai mult

Ileana Mălăncioiu – Fântâna

de

E seară, iubite, nori lungi de-ntunericPe culmile albe încep să coboare,O lume de apă încet îşi aratăŞuvoaiele ei trecătoare.Prin lumea de apă femeia pierdutăAsemenea chipului meu din fântânăCu cât îmi plec fruntea cu-atât se ridicăDin marea şi blânda ţărână.Şi-atuncea când chipul meu trece în apăŞi faţa mea pală în ea se opreştePe chipul meu ud … Citește mai mult

Ion Pillat – Narcis

de

Îți pleci pe liniști de iazPrin umbre profunde,Nostalgică sete și azi,Amurg de-o pătrunde.Te chemi. Luminos că-n pervazÎn taină răspundeMisteriosul obrazAscuns pe sub unde.Cu mâna încerci să-l atingiDin vis cum răsare,Dar chipul pe ape îl stingi.Grumazul și fața îți pierȘi raze, și stele, și cer,Cu o tremurare.

Nichita Stănescu – Tema cu Variațiuni: Partitura a II-a

de

De frică să nu mă înec în ellacul se stinsese în sinecum perla și-adună gârla lumină în sine.De frică să nu mă înec în ease făcuse balta opalină,pasăre zburând cu șapte aripiși drept drept dreptdrept drept în sus.Peștii sufocați atârnau de penele păsăriicând, de frică i se făcuse frică laculuică eu aș putea să mă … Citește mai mult