Ce-ți veni de sus, nu-l lăsa să cadă,
Ține-ți-l adânc în pământul bun.
Ți-a blagoslovit grâul un străbun,
Crezul îngropat tainic sub zăpadă.
Lasă-te ca-n somn zodiilor pradă,
Va veni Prier înverzind pășuni,
Sufletul va fi zboruri de lăstuni,
Vei uita umbriri, nori cumpliți și sfadă.
Ce-i născut întreg, moartea nu-l sfărâmă,
Veșnicia-i stă sâmbure în dar
Și din nalte vrăji duce o fărâmă.
Lasă-l aruncat pământescul zar —
Cerul, el ne dă stele bune, rele,
Cântecul deplin, gândurile grele.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea darurilor divine și încrederea în destin. Sugerează că ceea ce este autentic și etern nu poate fi distrus, iar viața, cu bune și rele, este un dar ceresc.