Al mierlelor cânt, în sfântul avânt,
îndimineţeşte-adâncul de fire
din cobalt de lunci, în stele-safire,
că e din pământ către cer cuvânt…!
Salcâmii-nfloresc, vertiju-i descânt
nor-albinelor în miere-iubire ;
al mierlelor cânt, în sfântul avânt,
îndimineţeşte-adâncul din fire.
Inima-mi bate, viind necuvânt,
foc-vulcanul de-a genunii-ncreţire,
cât neuronii-mi de aur mai sânt
şi nuntesc în tării nimb la rostire,
cu-al mierlelor cânt, în sfântul avânt…!
(La Piramida Extraplată din Tibissiara > Timişoara-Dacia, în 16 Prier, 2021)
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea naturii și a cântecului mierlelor, văzute ca o conexiune între pământ și cer. Este un imn al renașterii și al iubirii, inspirat de peisajul primăvăratic.