Cer striat al sfintei mele ciuperci,
miriapozi cât fulgerele – şi-aceleaşi
furnici de crom,
şi spuma laptelui, printre argele,
şi nuferii negurii
pe limba vineţie a norului de duminică,
şi-aceiaşi fotoni din lanternele zeilor
interferează spre ceţos periheliu,
printre corturi vremuite, intrate-n izână,
să trec vămile ierbii
în ultima stare a materiei.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie spirituală și transformatoare prin elemente naturale și metaforice. Vorbește despre depășirea limitelor fizice și atingerea unei stări superioare de existență, sugerând o fuziune cu natura și cosmosul.