Femeia care mi-a vorbit aseară
De constelații fixe
Și stele căzătoare
Avea figura lungă și verde ca o pară
Și ochii negri-galbeni ca un adânc de mare.
Femeia care mi-a vorbit aseară
De lucruri mici și fără importanță
Avea în glas căldura soarelui de vară
Și-n gând accentuate propuneri de-alianță.
Femeia care mi-a vorbit aseară
Avea idei frumoase, dar bizare.
Spunea că „plopii fără soț” sunt vorbe de ocară,
Și toți Luceferii din cărți sunt stele căzătoare.
Femeia care mi-a vorbit aseară
(Și care-o să-mi vorbească viața toată)
A fost o dată Mamă,
Dar a rămas Fecioară.
Și Fiul ei nici astăzi n-are Tată!
Sensul versurilor
Piesa explorează o figură feminină enigmatică, posibil o reprezentare a unei divinități feminine sau a unui principiu spiritual. Versurile sugerează o conexiune profundă cu natura și cu misterele existenței, lăsând loc interpretărilor multiple.