Versuri corectate și adnotate
Mi-am pierdut, oh, iubitele-nchipuite, în foc,S-au mistuit de atâta, atâta frumusețe,Desfigurate, de durerea ce nu știe blândețe,În tragedia întâmplării, nedesmințită… joc.Le aud țipetele disperării să nu piară,Niște copile, multe, înnegrite în scrum.Retina-mi… și ea neagră, mi se întreabă cumDe soarta își alege relele doar… fiară.Îngerești chipuri văd, parcă premonitorii,Zâmbind larg sticla de laptop, ce e … Citește mai mult
Frumusețea nu-i neapărat criteriu,Cu siguranță însă eleganța-i este;Cum e regina sau împărăteasa la imperiu,Celebrele eroine de roman sau de poveste.Inteligența-i este sigur necesară,La fel și bunul simț îi e primordial.Expunerea-n dorințe i-este clară,Cititul, istețimea-i sunt, memorial.Are mișcări feline și unduietoare;Mâna o duce-n gest de indiancă.În urmă las-un fin parfum de floareȘi are piele de măslin, … Citește mai mult
Din taina de-nceput a fost simbolul,Eteric, diafanul şi dorinţa..S-a întrupat în material, în fiinţaCe numai EA le-mbină, îşi joacă rolul. E-n gesturi cu mişcări unduietoare,Cu şarmul de gheişă sau de mim..Crează vrajă stând într-un sublim;Visezi în noapte doar atingerea-i de boare. Este-o privire fatalmente adâncă;Prin iris poţi intra-n făgaş de vis..Doar de-ai noroc sau dacă-ţi … Citește mai mult
Feriți-vă de explozia femeii,Ce ferecați de secole, stupizi,Cu minți și inimi invalizi,Necredincioși suavului, ateii.Vă închinați la sfinți și îngeriȘi bateți în ocări sublimul..Pieriți, vă meritați destinul!Pășiți cu tălpi pe rug, în sângeri!.Ce-ar fi romanele?.. Grotești,Cu eroine masculine!Nici timp, nici descendent ce vine,Nimic din grații femeiești.Ce-ar fi balanță fără talaz?..Pe veci nu ați avea măsură,V-ați prăvăli … Citește mai mult
Mai regină decât floarea,doar femeia poate fi.Mai adâncă decât marea,doar femeia poate fi.Mai înaltă ca destinul,doar femeia poate fi.Mai amară ca pelinul,doar femeia poate fi.Mai frumoasă decât viața,doar femeia poate fi.Mai deșteaptă ca povața,doar femeia poate fi.Mai cuminte ca poemul,doar femeia poate fi.Mai cumplită ca blestemul,doar femeia poate fi.Mai aproape decât dorul,doar femeia poate fi.Mai … Citește mai mult
Ca Esmé, mai dulce floare,Cu dezmierdător parfum,N-a mai strălucit sub soareDe la Tunis la Batum!.Sub privire-i s-aureşteUnda lină din BosforŞi, văzând-o, Gül roşeşte,În grădină la Nihor.Ca mărgăritarul albăŞi cu părul de ebin,Ochi de foc şi mână dalbă,Gura, graţios rubin;.Naltă, delicată, fină,Dar cu braţul rotunzior,Sânul ei, sân de verginăUnde dulci mistere zbor.De un an e măritată.De … Citește mai mult
Și-atunci, dubios, bărbatulFrângându-se din trunchi,Femeii sale-n fațăÎi pică în genunchi.Îi ia în gură sânulȘi-l soarbe el întâi,Să-l poată prinde prunculPlângând pe căpătâi.Cu laptele din țâțăȘi farmece sorbind,Vrăjit rămâne soțulPe ea în veci iubind.
Pentru Sonia von Brusky.Metafizica corpului se întrezăreșteîn imagini. Sufletul corpuluiîși modelează în fiecare fragment muzicasferelor și a esențelordincolo de simpla carne și de simplele unghii.În fiece tăcere a trupului se identificălinia sensului universalcare îi imprimă formei secunde și tranzitivesolemna marcă a zeilorși a visului.Printre frunze surprinzila ultima nimfăceea ce la femeie încă mai e ram … Citește mai mult
De ce-ai înlănţuit, tot zile,Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,Pierdut să te privească în tihnăLa nesfârşit, Evă, Dalile.. De ce te îmbraci mereu în floare,Făcând Pământ şip de parfumuri,Urnind mulţimi, alai pe drumuri,De te-or găsi izvor, licoare. De ce nici mintea nu secretăDin tot Pământul alte forme,Să unduie visări enormeDe suavu-ţi gât, fin, de egretă. De … Citește mai mult
Natura pentru ea a inventat cerceiiCu primăvara în cozi de vișin, de cireșȘi florile la fel, să-i facă fără greșMiresme ce-i adulmeci; misterele femeii!.Și trupu-i de chitară și sol, volupta, cheia,Își așează lied pe strune ciupindu-și coarde fineSă încânte-n unde lungi coralele divineTrecând sunet sublim peste Univers; femeia!.E amanta nesfârșită, pășit în zbor pe alee,Degete … Citește mai mult