Ecou
o lacrimă pe verticală
îi face vieții un portret
iar înserarea cu migală
îl dă veciei pe poet.
pe suprafața păpădiei
s-a răstignit polenul pur
iar depărtările mâniei
întunecă priviri în jur.
un clopot a-nceput să bată
în pieptul unui acrobat
ce matematică ciudată
cu bietul om nedescifrat!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a impactului emoțiilor asupra percepției noastre. Prin imagini poetice, explorează legătura dintre om, natură și eternitate, sugerând o meditație asupra sensului existenței.