Cine sunt?
O mână de țărână sunt
și-un firișor de iarbă
sau aerianul fulg de păpădie –
sunt strop de rouă în ocean?
Un anonim bob de nisip, un șters
în malul mării-ntinse,
sunt firul de praf pierdut
în largul zărilor încinse?
Un biet vierme târâtor
pe scoarța Terrei adorate,
neînsemnatul coborâtor
în marea, recea Realitate!
sau totuși sunt mai mult
decât toți munții laolaltă,
decât soarele-aș fi mai mult
cu bolta-i… cât e ea de-naltă?
Căci dacă atâtea griji mă prind
și dureri, atâtea, mă strivesc,
Eu, totuși, Totul îl cuprind,
căci prin El, pot doar și eu să iubesc!
sălășuit-a Zeus în Olimp
acolo l-a „pus” Mitru-ntotdeauna…
printre galaxii ales-am să mă plimb
și-am și atins, destul de des și Luna!
Sensul versurilor
The song explores the speaker's contemplation of their own existence and insignificance in the grand scheme of the universe. Despite feeling small and burdened by life's challenges, the speaker finds meaning and connection through love and a sense of encompassing everything.