Dumnezeule, tu nici n-ai înțeles până unde
te ucide omul pe care-n Bethleem îl colinzi.
Strămoșii mei stau în tine la foc
și se uită-n oglinzi să te cunoască,
așa cum ochii mieilor triști, înfipți într-un loc,
merg desenându-te în firele de iarbă.
Dar nici unii, nici alții n-au aflat lămurit pentru ce exiști.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația complexă dintre om și divinitate, sugerând o ințelegere imperfectă a scopului existenței lui Dumnezeu. Versurile evocă un sentiment de sacrificiu și căutare spirituală, reflectând asupra modului în care umanitatea încearcă să-l înțeleagă pe Dumnezeu, dar eșuează.