Lângă poalele pădurii,
lângă muntele cu punți,
dăm binețe la penurii
și grăunțe la cerbi ciunți.
Oră mută. Cântec dosnic
și nu cântec, plângere.
Lacrimă pe sudul mâinii.
Îngere, Îngere,
unde-ți sunt câinii?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și singurătate într-un cadru natural. Universul este personificat ca un colhoznic, sugerând o muncă grea și o existență dificilă, iar versurile evocă o stare de tristețe și pierdere.