cerbi

Stefan Augustin Doinaş – Cu Grația Unor Făpturi

de

Cu grația unor făpturi visatetrec cerbii. Poteca lor bătucităe plină de brusturi și ambuscade.Un început de Martie se-anunțăîn vârful plopilor, dreaptă răsplatăpentru sticleți și rândunele. Anotimpuldeschide o incredibilă poartăspre fapte mari. Dar organele lumiiîși trădează zi de zi neputința:întâmplări care compromit ivireaclipei necesare. Întotdeaunaeu, unul, am fost suspicios. Noriimi-au raportat isprăvile-nserării.Acum sunt sigur: luna uneltește.

René Char – Cerbii Negri

de

Apele șușotesc la urechea cerului.Cerbilor, voi ați sărit spațiul milenar,Tenebrele stâncii la mângâierile văzduhului.Vânătorul ce v-a doborât, geniul ce v-a văzut,Ca eu să le iubesc pasiunea, de pe largul meu țărm!Și dacă aș fi avut ochii lor, deodată la ce aș spera?.din grupajul „Lascaux” (II).

Radu Gyr – Cerbii

de

Soareles-a rostogolit în râpă, spintecat de bolovani,și-n pădurea de pe malul râpei veșnic vuitoareurșii-așteaptă mierea lunii ca s-o lingă pe tufani,și stejarii să se-ncarce, grei, de stele căzătoare.Seara fierbe ca burhaiul din prăpăstiile sureși cu aburi vineți trece pe subt merii pădureți.Ca un pădurar tăcerea stă la pândă prin pădure,viezuri ațipesc în scorburi și subt … Citește mai mult

Eugenio Montale – Spre Finisterre

de

Cu mugetul de cerbi sunând în ploaiedin Armor arcul genei ți s-a stinsla prima beznă pentru a filtraîn zona tencuială unde se-nvârtroate de cicluri, fuse, spițe, ciufuride arbori scuturați. Altă dovadă n-amcă Dumnezeu mă vede, că pupilele-țiacvamarine pentru el privesc.

Eusebiu Camilar – Nocturnă

de

Liniște, liniște..Trec cerbii prin ariniște..Ce zână le așterne oaremiraj de lună pe cărare?..Auzi-i cum pășesc pe prundspre râul cu argint în fund..Frumoasa mea cu gene lungipășește lin, să nu-i alungi..E-atâta feerie-n văiși-atâta dor în ochii tăi:.Și mi te duci așa curândnorocule duios și blând…. Poveste din ariniște,azi zbucium vreau, nu liniște..

Lucian Blaga – Corn De Vânătoare

de

Sub o geană de dumbravăsparg mistreții luncile.Cornul sună, cânii latră,hăuie speluncile. Vino și tu.Vânătoareadrum deschidă-ne pe grindspre arhaice izvoareși spre evul de argint.Vom lăsa în urma noastrăcugetul, cetățile.Și-om stârni din așternuturiroșii vietățile. Veverița coadă-lungăsare ca o flacără.S-a purces prin plai alaiul,sulițele scăpară.Chioțind se țin gonaciicătre iezere și stânci,unde jneapănul se-ntindecățărându-se pe brânci.În Arcadia de brumețapii … Citește mai mult

Ilarie Voronca – Steagul Singurătății

de

Apusul a aprins un incendiu din coarnele cerbilorCirezile au aruncat mantaua pășunilorDe sus buciumul brazilor dă de știre codruluiNoaptea își zăngăne metalele în ruginăSteagul singurătății numai greierii îl salutăScâncetul lor clatină pânzele anotimpuluiVestește plantelor pulsul liniștii