Arheologi ai propriilor lor urme: cocorii.
Fiecare femeie: un pahar.
Mortul venise la înmormântare.
Era o țară netedă și cărnoasă.
Copaci înalți și bătrâni,
cu rădăcinile înfipte în oase,
emană orizonturi și vorbesc tare
în solemnitatea Bucovinei.
Dedesubtul picioarelor noastre, mitologia ține congrese.
Genunchiul unui taur pe când urca viroaga
eternizat cu ochii și coarnele spre-oraș,
la frunțile Putnei –
văzându-i ca un sat inundat
pururi de-apoteoze.
Pentru când o veni luna să bea din ele,
sentimentele noastre așezate la fereastră,
ca niște sentimente albe și roșii,
tac luminat.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a legăturii dintre natură și mitologie, folosind imagini puternice și simbolice. Sentimentele sunt așezate la fereastră, într-o tăcere luminoasă, sugerând o contemplare profundă asupra existenței.