Prin copacii ca niște preoți brahmani
intrau muște, zburau codobaturi și bani.
Iarba-ngândura laptele vacilor.
Stelele-ncepeau mici ca niște drahme,
Nu, munții nu stau locului; apele nu stau locului….
Sub umbra de ceramică-a socului,
se dau huța dimineața
cânepa sau ceața?
Priveam marea și și orbii
și climele din părul tău roșu
risipit peste mădularele toamnei din care răsărea grâu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă contemplativă, îmbinând elemente naturale cu imagini poetice. Este o reflecție asupra efemerității și a transformării continue a lumii.