Măreț obosită, Dunărea intră în mare
dulcele împreunându-se cu amarul.
Zgomot nu este. Ecou nu este.
Gesturile dispar.
Un fâșâit leșiatic doar, de mătase răgușită.
Pescarii miroseau a tutunul pe care-l fumau, a garizi și a durere.
Nițel curioasă și nițel bleagă –
luna se împiedică pe țărm de o vedenie.
Ca-n echinox.
Mai păstram pe buze gust de rujincăne.
Mai păstram în palme mireasmă de strugurele-ursului.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj melancolic la vărsarea Dunării în mare, evocând sentimente de trecere și efemeritate. Imaginile puternice ale naturii și ale vieții pescarilor se împletesc cu amintiri subtile, creând o atmosferă contemplativă.