Prin parc erau oameni spânzurați.
Frunzelor, din ce cântec sunați?
Vasta luminii dimineață
clănțănea pe șei în ceață,
cu gingii de cauciuc.
Ecouri de ouă de cuc.
De duminica Tomii,
copacul din fereastră se uita la fotografia fantomii.
Timpul a căzut de pe cal.
Pieriseră toți sticleții la un bal.
Toți. Și numai penele,
moțăiau, stricându-mi desenele.
Uitându-se-n parc, uitându-se-n gol,
roua semăna a nămol.
Luna își pierdu peruca pe prund.
A mai fost brațul rotund
al pâinii și..
Se prepară un psalm
calm, calm.
Ecou și spațiu. Atât.
De-acum să nu vă fie urât!
.. și morții părură-ngroziți.
Umbrelor, din ce scorburi vorbiți?
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj macabru și dezolant, plin de imagini șocante și simboluri ale morții și decăderii. Natura este personificată într-un mod morbid, iar atmosfera generală este una de neliniște și groază.