Rănit și cicatrizat aiurea, văzduhul.
Cruste. Sau norii cojindu-se întorc
pe dos cerul. Zboară prin aer
saltimbanci cu capetele-n jos, cu picioarele
în sus ca praștia. Dintr-un călcâi de copil
izvorăște marea.
Din mare a izvorât mitologia.
Orizontale și verticale corăbii
umplu spațiul dintre vocale și valuri.
Limbajul deosebirii.
S-au prelins trandafirii până sub timp.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de transformare și regenerare prin imagini puternice ale naturii și mitologiei. Văzduhul rănit și cicatrizat sugerează o lume în continuă schimbare, unde elemente precum marea și cerul sunt surse de mit și limbaj.