– Vă salută, domnule.
– Nu pe mine, somnule.
– Cucuveaua, domnule.
– Nu pe mine, somnule.
– Cine sunteți, domnule?
– Cucuveaua, somnule.
– Cer iertare, domnule.
– Cere totul, somnule.
– Vreți și restul, domnule?
– Vreau neantul, somnule.
– Agonia, domnule?
– Sincronia, somnule.
– Unde sunteți, domnule?
– Pretutindeni, somnule.
– Ca trecutul, domnule?
– Ca văzduhul, somnule.
Sensul versurilor
Piesa este un dialog mistic între un domn și somn, explorând teme precum moartea, existența și neantul. Somnul este omniprezent, asemenea trecutului și văzduhului, sugerând o realitate inevitabilă și atotcuprinzătoare.