Rian Roman – Vasul Cu Vise

Vasul rotund de visuri s-a umplutla noapte o să-l vărs pe năsălie.Sunt curios ce vis voi fi avutcând dimineață gaița mă învie.E toamnă, liniște, un vânt ușor adiestă cucuveaua prinsă de butuc.Ochii-i închid, urechile-mi astup,e pregătit terenul pentru vise.Fie ce-o fi, dar vreau numai să fie..Sper să golesc tot visul meu din lut.

Phoenix – Cânticu A Cucuveaualiei

Cucuveaua-mbufnată,să nu t-aflai diu tioi aflată.Ci ești ahat blăstimată,și-ahat multu-nfarmacată.Pi caie casa ai statăși-pi-cai ugeac ai cântată,di timeli s-au răvăităs-oamenili tati, au murită,s-oamenili tati, au murită.Casa cea ce te-aninasi,după cineri di cântasi,era-unui telnic mare,ti-oili n-avea misurare.Cai cu iape misticateși multe multe mușcate,avea hili, avea nurori,toți cu feate s-cu ficiori,toți cu feate s-cu ficiori.Pi casa de-andai … Citește mai mult

Florența Albu – Pastel

Mirosul ierbii sus, sus –acolo, hălăduind prea ferice –și gângănii care ți se urcă pe trunchi– descoperitorii lumilor necunoscute,vor scrie cronicile gângănești.Și vremea, fiorii ei,peste trupurile goale,abandonate pajiștei;și, deodată, turuitul păsării-greier,îngânând eternitatea.La auzul ei se ridicăfemeia din mine,femeia care iubește.

Ion Caraion – Pretutindeni, Somnule

– Vă salută, domnule.– Nu pe mine, somnule.– Cucuveaua, domnule.– Nu pe mine, somnule.– Cine sunteți, domnule?– Cucuveaua, somnule.– Cer iertare, domnule.– Cere totul, somnule.– Vreți și restul, domnule?– Vreau neantul, somnule.– Agonia, domnule?– Sincronia, somnule.– Unde sunteți, domnule?– Pretutindeni, somnule.– Ca trecutul, domnule?– Ca văzduhul, somnule.

Tudor Arghezi – Cucuveaua

E noapte, șoapte trec pe baltă,Tușește clopotul în turn.Vibrează lungSaturnSaturnO cucuvea pe bolta-naltă.Saturn,Saturn, răsună-n vânt.Dantele negre deșirateSe-ntind pe pietrele curate,Pe turnul alb cu vârful frânt.Nici un cuvânt, e vânt, e vânt.Din gang ies plete de-ntuneric.E râs, e plânsul ei himeric.E noapte, șoapte trec pe baltă,Saturn,Saturn, vibrează-n vânt.Nici un cuvânt, e vânt, e vânt.

Ana Blandiana – Milă

O cucuvea latrăPe casa noastră azi-noapteCa un cățel părăsitSingur printre simboluri,Jalnic latră,Disperată ea însășiDe ceea ce spune,Hidoasă și singură,Pe casa noastrăO cucuvea. O priveamÎn lumina speriată a stelelorȘi nu-nțelegeamAmenințarea pe care-o rostea,Îmi era numai milăȘi aș fi vrut să i se împlineascăUrareaCa să se poată și ea bucura.