Am părăsit apele și ne-am retras în pietre,
Am părăsit pietrele și ne-am retras în copaci,
Am părăsit copacii și ne-am retras în aer,
Am părăsit aerul și ne-am făcut închipuire și stele,
Dar pietrele, copacii și păsările,
Dar aerul, închipuirea și stelele
Au venit după noi în vis.
De fapt murisem de-atunci
Ca un întuneric duios.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea evadării din realitate și a refugiului în diverse elemente ale naturii și în imaginație. Cu toate acestea, trecutul și sentimentele persistă, urmărind eul chiar și în vis. Sugerează o acceptare melancolică a morții și a întunericului interior.