Unu prefăcut în sumă
(Doi e unu. Unu doi e.)
Când devine omul gumă,
nici potoapele lui Noe
nu-l mai numără. Se trag
(orice zgomot pătează)
una din alta, oază din oază –
nopți.. zile.. Pe funii și ațe.
Provincie ca un sarcofag.
Decorticăm zei. Creștem rațe.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de fragmentare și pierdere a identității într-o lume haotică și alienantă. Versurile sugerează o decădere a valorilor și o transformare a omului într-o entitate lipsită de substanță, într-un context provincial sufocant.