filozofic

Mihai Eminescu – Archaeus

de

Netăgăduit că sunt multe lucruri la priceperea cărora nu-l ajunge capul pe-un membru gros de la primărie sau pe-un subcomisar de poliție — deși aceștia sunt în genere oamenii cari pricep tot. Cel puțin când e vorba de espropriarea unei găinării, de insuflarea de respect în cetățeanul măcelar cu măsuri false, oameni mai îndemânatici decât … Citește mai mult

Mihail Lermontov – Monolog

de

Te-asigur, nulitatea-i un dar pe-această lume.La ce bun glorie, profunde cunoştinţe,Talent şi dor imens de libertateCând nu prea ştim ce-i de făcut cu ele?Noi, fii ai nordului, ca plantele-i suntem,O zi-nflorim şi repede pălim..Ca astrul iernii pe un cer de plumbLa fel ni-i mohorâtă viaţa. Şi la felDe scurtă-i monotona ei poveste.Şi patria ne pare … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – O Busolă

de

Sunt lucrurile toate numai șoapteDintr-un idiom în care, încropită,Galimatia aceasta infinităO spune-ntruna omul, zi și noapte.Istoria e toată-aici. Tu, eu.Cartagina și Roma, agonie,Hazard și taină și criptografieȘi Turnul Babel, năruit mereu.Ascuns de nume-i lucrul nenumit.Simțit-am azi cum umbra-i graviteazăÎn ac lucid, ușor, ce stă de pază.Și stăruie s-ajungă-n infinit,Având ceva de ceas de vis ivitȘi … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Istorisire

de

Scriu sub portocalade șaizeci de wațiiluminat de bibliotecica de lăzi cu pești.Stau subo panoplie de datini,lipit de crupaconjugalei pâiniși mă osificschelet al speranțeicum zăpadae scheletul apeiși mă credcroitor de păuniși cizmar de ceramici.Dar fluturii?Fluturii vin din moarte spre noi,ori curg din noicătre moarte?Nu știu, deși sunt trecutprin toateacademiile ploii

Paul Sava – Cutezanța

de

Cutezanța.O, timpule, trecătorule,nebunule,crezi că mă sperii tu?Păi de când mă știu,Eu am supus regi și împărațiși pe muma pădurii.L-am închipuit pe Dumnezeu,și L-am fixat pe ziduri în catedrale,de unde mă privește și azi.Lanțurile robiei le-am rupt,și mi-am făcut, călător,câte-un vecin în fiecare pulsar.Și crezi că mă sperii tu,o, timpule,trecătorule,nebunule?.Cu un zâmbet hain,timpul mi-a făcut doar … Citește mai mult

Elena Liliana Popescu – Dacă

de

Dacă s-ar putea vreodatăSă măsori nemăsuratul,Să cuprinzi nemărginirea,Să stai, străbătând neantul,Să fii nici unul, nici altul. Dacă s-ar putea vreodatăNeiubind să fii iubirea,Nesperând să fii speranța,Nevorbind să fii vorbirea,Negândind să fii gândirea. Dacă s-ar putea vreodatăSă auzi neauzitul,Să privești în nevăzutȘi să afli neștiutul,Ar urma iar începutul?

Efrain Barquero – Antichitate

de

Galben era calul,Nepăsător – văzduhul;Făpturile lucrau fără zgomot la esențe,Erau bătrâni precum șofranul, precum soarele templelorTrăiau la apogeu ca într-un fruct care strivea lumeaCu blândețea unei mame.N-am putut rupe pâinea sau lemnulȘi nici vărsa cenușa;Totul era prea uman,Corporal, aidoma celui ce doarme,Am învățat țărâna să fie țărână,Piatra să fie piatră,Oamenii-nvățară să se odihneascăPentru a fi … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Sonetul XXVII

de

Oare-i vremea aievea, nimicitoare?Când, pe creste, cetatea fi-va sfărâmată?Inimă, pururi de zei, nu ţii tu oare?Când demiurgul va să te-abată?Suntem noi oare plăpânzi, plini de teamă,precum destinul prea des o vădeşte?Copilăria-adâncă, cum nu ia-n seamăfăgăduinţi din străfund – de ce amuţeşte?Ah, trecătoare stihie!Treci prin cel ce te-mbie– încrezător – ca un fum..Dar cei ce suntem, … Citește mai mult

Grigore Vieru – Rușinosul Proverb

de

Nu!Nu!Nu! AstfelTrebuia să strigăm.Dar nu am strigat.Nu marease zbuciumă,Trebuia să strigăm,Ci noianul de fluviiSe răzvrătește!Înghițitede ea,de lăcomia ei.Ne-am înecatÎntr-un simplu proverb:„Apele mariînghit pe cele mici”.Suntem un proverbatât.De ce ne-ammai plânge,De ce-am mai spera la izbândă,Moțăind filozoficîn rușinosul proverb:„Capul plecatsabia nu-l taie”.Uite că l-au tăiat.