Tăcerea se sculase lingându-se pe-un deget
și se plimba prin aer.
O muscă.. două muște..
N-am mai știut lumina acelei clipe bruște
cu pielea ca o rouă și-amurgul ca un peget.
De porfir și castană, cuvertura căzuse
risipită și solzii unui cer, unui cer
cum numai stingherul vier
își strigă-ntre struguri fantomele-apuse…
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare de melancolie și nostalgie, pictând o imagine poetică a unui moment trecut, plin de tăcere și amurg. Versurile sugerează o pierdere a inocenței sau a luminii, înlocuită de amintiri fantomatice.