O scurtă
panteră cu puii în burtă,
trenul trece prin oraș, un oraș cu grădini –
de la ferestre te uiți în vagonul restaurant
și-n vagoanele de dormit.
sau o fi aerul argăsit
al trecutului din care
pe gard ronțăie-o pisică
șoarecele ei de sânge și frică.
trenul trece printr-o minge de tenis și printr-o piersică
printr-o cutie de droguri printr-o casă de bani
printr-o seară de jazz ca un harbuz –
de la jumătatea munților te uiți în jumătatea
ascunsă a paradisului regăsit.
lacul va răsturna casele cu verandele-n sus
ca s-aducă la el pe masă
din clipă în clipă cerul care se ridică se lasă
până la fund purtat copilărește
încoace și-ncolo de val
pe-o aripă de pește
pe-un cal
de mare.
trenul trece printr-o culoare
imaginară
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie onirică și metaforică prin peisaje interioare și exterioare, folosind imagini puternice și juxtapuneri neașteptate. Trenul devine un simbol al trecerii prin viață și prin diverse stări de conștiință, conectând elemente disparate ale realității și ale imaginației.