Era o zi frumoasă,
pisica se împăcase cu șarpele
și noaptea m-am sinucis.
Pe urmă au ieșit iepurii pe câmp să-i plouă,
pe urmă au ieșit lupii din păduri să-i ningă
și te-ntrebam:
– Ce-i cu părul tău?
– E nebun! E nebun!
Folclorul se face din cocoși.
Calomnia avea prăvălii în groapă.
Luceafărul sporea întunericul și singurătatea.
Zahărul uită mai repede decât sarea.
Frumusețea se-așteaptă noaptea –
În seara asta pot apare fantomele
cu mișcări
tulburi
de restul omenirii.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme întunecate precum sinuciderea și alienarea, folosind imagini puternice din natură și folclor. Versurile sugerează o ruptură de realitate și o contemplare a efemerității și a singurătății.