Vei fi orb, fiul dracului, și-ai să ai
De ajutor nebunia,
Nici așa ochii
Nu ți-au folosit la multe.
Dar prostu-i fudul, nu vrea s-asculte
Și – lucru în sine –
El arborează criterii.
O, cine-s eu spre a mă-mpotrivi
Dimineților serii?
Iar ăștia cine-or mai fi și pe cine
Se duc să omoare
Cu platoșe lungi ca niște rochii
De paloare?
Sensul versurilor
Piesa explorează teme întunecate precum orbirea, nebunia și moartea, sugerând o perspectivă pesimistă asupra vieții. Naratorul se simte neputincios în fața unor forțe necunoscute și distructive.